Trista poezie
09 Apr 2012 Leave a Comment
in Other stuff
Îmi pare că ești mort Și că ești departe, Îmi pare c-ai plecat Sau că nu te văd, Că ai fugit de-aici Și te-ai dus către moarte. Da, iubite drag… Îmi pare că ești mort. Apari ca o fantomă Cu albe, triste brațe Ca să mă cuprinzi Cu suflul tău senin, Să mă prefaci într-una Din paiațele Fade și timide ce te Iubesc blajin. Și parcă ești bufon Cu mințile plecate, Un măscărici cam tainic Ce nu poate zâmbi; Vino să-ți zic povești, Să le explic în parte, Să te înveselesc Cu triste poezii.
Copil
09 Apr 2012 Leave a Comment
in Other stuff
Eram un copil, iubitule, și m-am îndrăgostit de tine așa cum un copil se îndrăgostește de darurile lui. Te-am păstrat ca pe un dar așa cum mi-ai cerut, am fost un copil cuminte care te-a iubit ca pe jucăria lui preferată. Nu te-am stricat și nu am plâns ca să te înlocuiesc. Am vrut să dormi cu mine noaptea ca să mă aperi de monștrii ființei mele și am vrut să te iau cu mine peste tot ca pe un talisman neprețuit. Am fost supărată când nu puteai veni și fericită când erai acolo. Te-am ascuns de privirile tuturor ca să nu te rănească sau să te fure și te-am protejat în cele mai fine haine din pânză de suflet. Am avut nevoie de tine ca să mă adormi și ca să mă trezești, te-am purtat în gând la școală și în brațe acasă. Ai fost jucăria mea și te-am iubit la nebunie!
Dar am crescut, iubitule, acum nu te mai iubesc așa cum o făceam. Ai fost jucăria mea preferată, dar acum ești doar într-un colț de amintire, plin de praful copilăriei prin care am trecut cu spaimă și curaj ca printr-un foc. Acum, când mă uit la tine, mă văd cum eram o fetiță inocentă și nevinovată, cu ochi mari și blânzi, care te ținea timidă în brațe. Am fost copilul tău, dar acum am crescut, iubitule. Am crescut, jucărie, nu te mai vreau acum. Mi-e de ajuns că te păstrez în sufletul meu de copil, mi-e de ajuns că ai fost atâta timp frumos jucăria mea, mi-e de ajuns că am fost numai pentru tine, întotdeauna am fost copilul tău…
Scrisoare pentru… Nimeni
07 Apr 2012 Leave a Comment
in Other stuff
Aș avea atât de multe să-ți spun, dar nu mă lași. Am vrut de mult timp să-ți spun toate lucrurile astea, dar nu m-ai lăsat. Sau nu, mai bine zis tu ai așteptat cuvintele mele, dar nu m-a lăsat curajul să ți le zic. Acum nu mă mai împiedică nimic, nu mai cunosc conceptul de orgoliu când mă gândesc la tine, pentru că l-am călcat în picioare pe-al tău de atâtea ori. Oricum simt că parcă mai am puțin și mor, oricum mor puțin câte puțin în fiecare secundă, mă omoară absența și distanța ta. Mai am puțin și mor, iar tu ești singurul preot căruia vreau să mă confesez.
Te-am iubit din prima clipă. Nu! Te-am iubit încă de dinainte. Tu mi-ai descoperit talentele, sau mai bine zis m-ai făcut pe mine să le descopăr. Prima poezie a fost a ta, cea mai bună poezie pe care am scris-o a fost a ta. Ai fost inspirația mea atâta timp… ai fost prima și cea mai nevinovată dragoste a mea. Ai fost primul suflet care s-a apropiat de al meu. Te-ai apropiat atât de mult, încât atunci când ai plecat, ai luat jumătate din el cu tine. Nu! Mai mult de jumătate. Și ai vrut de atâtea ori să te apropii de el și să mi-l înapoiezi, dar nu te-am lăsat. Nu te-am lăsat, pentru că mi-a fost teamă că vei lua și restul atunci când vei pleca a doua oară. Credeam că cealaltă jumătate este a mea, dar acum îmi dau seama că de fapt tot a fost al tău dintotdeauna. Te-am pedepsit atâta timp pentru un lucru care nu s-a întâmplat deloc din vina ta. Nu a fost niciodată vina ta că mi-ai luat sufletul, eu singură ți l-am dat numai ție. Ah, de câte ori nu am plâns că nu te-am lăsat să mă furi din nou. Atâtea melodii ți-am cântat fără să mă auzi, atâtea poezii ți-am scris fără să le știi.
Nu vreau nimic de la tine, nu-ți cer decât să mă înțelegi când spun că am fost pentru prea mult timp o copilă cu frică de singurul ei dumnezeu. Nu-ți cer să-ți îndeplinești promisiunea, nu simt că merit. Singurul lucru pe care îl vreau de la tine e să ai grijă de inima mea care s-a aflat pentru atât de mult timp și care va sta poate pentru totdeauna în cea mai fină mătase a sufletului tău.
Cine e mai aproape?
07 Apr 2012 Leave a Comment
in Other stuff
Cui să-i spun ce vreau când tu nu mă asculți? Cine să-nțeleagă o lacrimă fugară, tristă? De ce să scriu, când poeți sunt așa mulți, De ce să fiu pentru alții, când pentru tine vreau să fiu Artistă? Și când să te adorm cu vagi cuvinte trecătoare Când tu nu vezi ființa, nici dorințele mele? Când vreau doar privirile reci, vindecătoare De ce să iau alte fade sentimente pustii Și grele? Glasul tău dulce de ce n-aud tot timpul? Cuvintele goale ce plutesc pe negre ape De ce nu se aseamănă cu ochii tăi, cu chipul De înger? Cine-mi alină sufletul pustiu, Cine e mai aproape?
Experiment
23 Mar 2012 Leave a Comment
in Other stuff
Perfect, ești un suflet fără vis, fără viață, fără niciun Defect. Ești o floare uscată, ești un dor recurent, Ești un chin. O prea frumoasă dorință, un zbor ne-ncetat, Cer senin. O dragă umilință, o viață iubită, o, stăpân minunat Cu sufletul plin. În ploaia de vară, te-aștept. Te iubeam și mi-e teamă de tine, O, vino iară. Mi-e drag și mi-e dor și sete de iubire și viață Și ești un hoinar. Dar te cer și nu ești, te ador, nu exiști, ești un zâmbet Amar. Ești durere și patimi, umor și neputință, ești un cuget Fugar.
Dar totusi…
21 Mar 2012 Leave a Comment
in Other stuff
Sau ochii tăi limpezi ce frumos mă îmbie
Să caut, să sper, să vreau, să iubesc,
Și inima moartă, uscată mumie,
Și-amintirea plecată pentru care trăiesc.
Sau atingere caldă de pustiu sufocant
Să vreau, să simt, să cer, s-am în vis,
Și tristețe pustie dintr-un dor aberant,
Și trăiri prea iubite, prea uitate-n abis,
Și viața trăită în dureri și în spaimă,
Și frica din negrul ce-ți e prea senin.
Și visul ce îmbracă-a coșmarului haină,
Și dragostea falsă transformată în chin.
Inscriere preselectii
20 Mar 2012 Leave a Comment
in Other stuff
Stimaţi colegi şi stimate colege de la Facultatea de Litere,
Am deosebita plăcere de a vă invita să faceţi parte dintr-o echipă care va susţine în cadrul Săptămânii Facultăţii de Litere (23-27 aprilie 2012) câteva reprezentaţii cu teme din opera lui I. L. Caragiale. Alegerea se datorează faptului că anul curent este marcat de numele dramaturgului, de la moartea căruia se împlinesc 100 de ani, respectiv 160, de la naşterea sa.
Cine suntem noi şi ce dorim să organizăm?
Ei bine, suntem un grup de oameni ataşaţi de instituţia din care facem parte, cărora teatrul nu le este indiferent şi care doresc să readucă la viaţă (dacă se poate spune că au “murit” vreodată) câteva momente surprinse de autor, minuţios observate şi transpuse în opera sa literară. Nu suntem profesionişti, dar vrem să întoarcem acest fapt în favoarea noastră. La urma urmei, ce i-a atras cel mai mult atenţia scriitorului în viaţă dacă nu perfecţiunea simulată?
Priviţi acest proiect ca pe o trecere cu un tren contemporan printr-un tunel de secol XIX, ca pe un tren de plăcere, ca pe o ieşire din cotidian într-un birt, într-o gară, sau, din contră, ca pe o cufundare în cotidian…
Ce dorim de la voi? Cum puteţi să vă bucuraţi alături de noi de această experienţă?
E cât se poate de simplu! Există o preselecţie pe care colegii dvs Corina Popa (studentă şi la teatru), Andreea Vrabie şi Andrei Stan-Ionescu o vom organiza pentru dvs LUNI, 26 martie, începând cu ora 18:00, cel mai probabil în sala 420 (etaj 4, Mate). Vă invităm să ne convingeţi că teatrul nu vă este indiferent, că studenţii de la Litere pot juca şi teatru, că puteţi pune o etichetă nouă unui produs atât de consumat cum este opera lui Caragiale, că dvs înşivă sunteţi conştienţi de ceea ce puteţi.
În ce constau probele?
Probele vor fi două: o probă în care veţi fi invitaţi să recitaţi sau să interpretaţi cu textul în faţă (cum vă este mai comod) o poezie aleasă de dvs în prealabil, la cea mai liberă alegere posibilă şi o probă practică în care va trebui să interpretaţi un fragment scurt din opera lui Caragiale. Fragmentul va fi “la prima vedere” (dacă mai poate fi ceva pt dvs la prima vedere din opera sa), îl veţi extrage pe loc şi va fi ori un dialog (la care veţi participa cu alt/alţi colegi de-ai dvs), ori un monolog, după cum vă veţi simţi dvs mai încrezători în propriul talent. Evident, tot cu textul în faţă.
După cum probabil v-aţi dat seama nu ne-am propus să vă speriem sau să vă descurajăm în vreun fel, ci mai degrabă să vă cunoaştem puţin mai bine înainte de a porni la drum împreună.
Când vă înscrieţi, dialogaţi cu sine după schema următoare:
1. Am citit acest mesaj cu atenţie înainte să pun întrebări şi m-am asigurat că răspunsul nu-l găsesc în el;
2. Trimit un e-mail pe adresa andrei.stanionescu@gmail.com sau andreea.vrabie20@yahoo.com care să conţină neapărat:
A. Numele meu;
B. Anul de studiu şi specializarea;
C. Numărul meu de telefon şi adresa de e-mail;
D. Precizez motivul pentru care trimit acest e-mail (în cazul de faţă, la rubrica Subiect am scris: Înscriere preselecţie teatru).
Având în vedere şi luând în considerare toate cele de mai sus, vă stam totuşi la dispoziţie la aceleaşi adrese de e-mail pentru întrebări pertinente şi nelămuriri.
Aşteptăm cu deosebit interes înscrieri din partea dvs şi sperăm să ducem proiectul mai departe de acest eveniment care poate fi doar startul unei olimpiade de destresare şi divertisment prin teatru în cadrul facultăţii noastre.
Ce mai zise lumea